O broderie albă stă pe-un scaun, ca o spumă
Şi-un fin miros de-o răcoare caldă se strecoară
Printre mobilierul lăcuit de ochii ce-ai lăsat să şteargă orice urmă,
De-atingeri.. E dormitorul; un iatac de-amor în ramă, dintr-o vară.
Şi pieptenele, lângă un ruj, zâmbeşte cu toţi dinţii
Sub buzele-nroşite diafan, sculptate-n lemn
De abanosu-ţi păr, în mlădioase fire de-un penel din baierele minţii,
Ce le adună-n fald de vis.. senin se-ngemănând de-o acoladă-n semn.
Mă scutur de crâmpeiele ameţitoare, mă reîntorc la sensuri
Lăsate-n fin contur, de aceleaşi buze, pe-o ceaşcă de cafea
Ce-ţi poartă-ncă surâs.. Pe un spătar, de alt scaun, în fine dresuri
Şi pe cearceaf stă perna îndoită-n logo-ul ce-ntind..”Nu mă uita!”.
Şi aer ce respir şi-a luat subtil un iz d-identitate
Şi pe-o hârtie-n scris e-un început de „Eu..”
O lumânare pâlpâie-n căuş de ceară pe-un fitil de-o noapte,
Din care a rămas doar vis.. în palma desfăcută, c-un fileu..
27.08.2011
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de nostalgie și dorință după o iubire trecută. Obiectele rămase în urmă evocă amintiri puternice și un sentiment de pierdere.