Am inima-ncolțită-n rupte vene și artere
Și-mi curge-o lavă caldă în erupție;
Sunt preambul către-un nu știu, plin de mistere
În sentința.. pentr-o așteptată execuție.
Îmi curge corpul tot o apă caldă,
Mai sunt ceva carbon, să am la iarnă,
Mă-oxigenez un pic din frunze, ce mă scaldă;
Mă pierd, din biologic într-un mineral.. sub iarbă.
E singura soluție a recuperării
Să mă predau la ființa ce-o iubesc!..
E timpul să-mi răspund răscumpărării,
Să redau tot ce am primit.. Dumnezeiesc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de predare totală către persoana iubită, văzută ca o formă de recuperare și transformare. Eul liric se dezintegrează în elemente primordiale, pregătindu-se să renască prin iubire.