Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!
Se-ntrevede în timp schimbarea
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri.. ce i-am trecut prezentul.
Și mâine este-un prea târziu
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor.. Ce-i ieri trecând!
Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens, va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.
La Lună am fi-n juma’ de fir,
Din păr și nu ne-am mai uza;
Mileniu’ o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci când vom pleca!
Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri pân-a fi vii!
Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!
Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreăm cu ștaif
De crez, c-am descoperi noi ceva..
Și-n fond toți facem „play back life”!
Vă explicați atunci norocul,
Ce alții îl au pentru că-l știu;
Că la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine.. Ieri târziu?!?
Deci cum? Eu, nici n-a fost să fiu???..
E cum de singuri ne-am privi
‘n abis și-am și ajuns.. târziu!?!
Nici nu mai suntem măi copii!?!..
E doar un gol! Deja ne-am plâns,
Privind imagini din străvechi!
Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!
Vom reveni iar Perseide,
Căzând din vechile ulcele..
De-abia atunci, efemeride,
Vom ști că suntem.. Ce-au fost ele!!!
16. 08. 2011
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului acțiunilor noastre asupra viitorului. Vorbește despre regret, despre pierderea inocenței și despre ciclul nesfârșit al reinventării trecutului.