Am încă irisul de cupru,
De galbenul de brun frunziș…
Mi l-am făcut un ascunziș
Să te-apăr nopți, să-ți fiu de lucru!
Sunt beat de aromele de vii;
Nu de licori, de nopți cu tine!
Antale-am sângele din vine…
Sunt crama ta, doar să revii!
E Luna un portocaliu…
În lac și peștii stau la fund;
Sunt aripați, se-ntrepătrund…
Ți-aș fi la fel de vrei să viu!
Se simte-n nări miros de carne,
Sunt grupuri ce petrec cu must.
La tine am gând, te beau, te gust…
Fă-mi frunză timpul să se-ntoarne!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a eului liric pentru persoana iubită, folosind imagini ale toamnei și ale vinului pentru a ilustra starea sa de melancolie și așteptare. El se oferă pe sine ca refugiu și sursă de bucurie, implorând întoarcerea persoanei dragi.