E şi mai mult decât aproape
Când simţi un iz de adiere
Te-nfiorând în epigastru,
-De-apare aşa cum bănuieşti-
Sau strânsă inima se zbate
‘n sincope scurte de tăcere,
Rămasă-n trup golaş, sihastru..
Când dacă nu-i, nici tu nu eşti.
E somnul ce te ţine treaz,
Cum nor etern e, de nu-i ploaie.
E binele lângă durere,
E dragostea ce ură alungă
C-un zâmbet galeş la pervaz..
E suferinţa-n drog, ce-nmoaie,
E tot când n-ai nimic, avere.
E „numai pot..”, când nu e lângă.
Cum spovedania-n priere
În fiecare gând răzleţ
E căutare, întins de mână,
Căci mâine nu-i, de nu-i acu
‘n căuş din palmă, în mângâiere
În păr, pe creştetul semeţ,
Zdrobit pe umăr, cap să-şi pună.
E tot neant, de nu eşti tu!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de absență și dorința profundă pentru cineva. Descrie starea de dependență emoțională și golul interior resimțit în lipsa persoanei iubite, subliniind ideea că existența proprie este dependentă de prezența celuilalt.