Eu îți sunt nebunul
Cerșetor de-aminte,
Să-ți presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.
Eu îți sunt soldatul
Ce-ți păzește gânduri.
Eu îți sunt păcatul
Ce-n ascuns îți murmuri.
Sunt risipitorul
Ce-ți culege lacrimi
Să-ți înece dorul,
Să renaști din patimi.
Eu îți sunt duhovnic
Să te spovedeşti.
Veşnicul statornic
Să te-ndrăgosteşti.
Eu îți sunt păgânul
Ce-ți ia din păcate.
Eu îți sunt îngânul
Când îți cauți frate.
Îți sunt vis de vrei
De mă ții o noapte,
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.
Îți sunt tot ce n-ai
Şi n-ai cum să cumperi..
Schimb poți să mă dai,
Dorul să-ți astâmperi.
Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în „tu”,
Nu mai sunt al meu..
Eu sunt „da” la „nu”.
Îți sunt zi şi noapte;
Eu îți sunt uzura,
Scris, cuvinte, şoapte..
Îți sunt aventura!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune totală și necondiționată față de persoana iubită, până la pierderea identității. Naratorul se oferă în multiple ipostaze, sacrificându-se pentru a satisface nevoile și dorințele celuilalt, chiar cu prețul propriei fericiri.