Dac-o ai,
coborârea-n pantă
n-are niciun fel de oprire;
e-o destinaţie.. predestinată
printr-un fel de crăpătură sau o fantă
pornită tot din greşeli sau cu siguranţă din menire..
Se spune cu alte cuvinte.. că ţi-e dată.
Dac-o ai,
reuşita, adică.. urcarea,
este fie o presupusă pregătire
folosind o scară materială sau valorică,
fie o conjunctură sau uzanţa de profituri facile sau.. eludarea
deşi cei mai mulţi pretind, din mult egoism al nereuşitei lor, o măsluire..
Dar oricum îţi conferă o existenţă euforică.
Ne-având niciuna,
adică niciun control
deşi pretinzi, viitor n-o să-l poţi stăpâni,
nici trecut pe care l-ai fi putut folosi-n avantaj
şi vei deveni doar produs al predestinaţilor reuşitei.. cu acest rol
supunându-te inexorabil menirii, cu risc necalculat de a îmbătrâni
într-un blestem de rebut; infinit şi nedrept derapaj..
Cu speranţa
existenţei în vreun „poll”
ce s-adresează celui suficient de matur
într-o viitoare, presupusă, greu probabilă existenţă
provenind din urna cenuşii tuturor timpurilor pământului rămas gol
şi prin ştiinţă îmbinată cu credinţa profundă de-a putea fi ales la al doilea tur..
Poţi trece peste actuala-ţi prezenţă lipsită total de.. potenţă!?!
Sensul versurilor
The poem explores the concept of self-control and its impact on one's destiny. It contrasts the paths of those who possess self-control with those who lack it, highlighting the potential for success, failure, and the hope for redemption.