E devenit aproape o rasă
Făr’ de culoare definită.
„Exterior” îi este ispită;
S-a săturat de viață „trasă”.
Visează sigur motivat;
Câștigul-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor..
De unde e s-a săturat!
Nimic nu vrea, nu mai îl leagă;
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească..
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.
Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam este hulit;
N-are nimic chiar de-a muncit..
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.
Ajuns „aiurea” nu-i ușor,
Muncește mult de se spetește;
Adun-un pic dar reușește..
Nu-i fericit dar are spor.
I-e dor de țară sau de-o rudă,
Dar timpul trece.. uită-ncet.
E drept trăiește sobru, ascet;
Ban se câștigă greu, cu trudă.
Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat..
E ruda ce aduce dar.
Are mâini roase de la muncă
Dar are casă și mașină..
Putea să stea, el n-are vină;
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.
De ce-i mai bine-n altă parte?
De ce noroc au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe?!
Ne pierdem neam.. Ne dorim moarte?!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui imigrant, sacrificiile și greutățile pe care le întâmpină, dar și dorul de casă și sentimentul de înstrăinare. Explorează motivele plecării și dezamăgirea față de situația din țara natală.