O duc rău
de la o vreme,
mă plouă pe suflet,
mă ninge pe inima-n scâncet,
mă brăzduindu-mă-n hău
de singurătate, blesteme..
Şi-mi caut vina,
am ochii întorşi în orbite
şi-n negru
nu văd nimic de integru
şi-mi termin benzina..
am pană de vise, sfârşite.
Am lipsă de tonus
mai mult decât fizic;
nu zbor,
nimic n-am uşor!
Sunt eu? Nu sunt, nu-s!..
Am respir ca de ftizic.
Nu mă-mpac,
lumea-i alta;
n-am unchi, nici mătuşi,
în Car Mare sunt duşi,
traşi de-un vârcolac..
De piatră le-i halta..
Salvarea..
Cunosc resuscitarea,
însă nu se-aplică;
vârsta-mi abdică,
rămân cu visarea
doar de rău.. Teroarea..
20. 02. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de singurătate și deznădejde. Naratorul se simte copleșit de greutăți, blesteme și vise pierdute, căutând o salvare care pare imposibilă.