Un tot de scurgeri necontabilizate
Din frică, pe ascuns, sau neștiință;
Nu sunt fără de cont și fără „date”..
Irefutabile-s de-o viitoare.. neputință!.
Chiar risc de nu-i, a fost, sau sigur este,
Totul începe cert și măsurabil;
Prin muncă-l definești indubitabil
Trecut.. adăugat în lada genelor de zestre!.
Un tabu creăm, cu mintea ce ne-o stoarcem,
Că doar refuzu-oprește evoluții..
Uitând de timpul, singur veșnic cu soluții
Și linia de start; un „finish” unde-ntoarcem!.
Indiferent ce-i, spirit, vis, real,
Toate-au un trend, este o scară-n „V”;
N-a fost, posibil e, a fost și nu mai e!
Epuizantul maraton, ce-alergi către FINAL!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inevitabilității finalului și a modului în care percepem timpul și evoluția. Sugerează că totul are un ciclu și că, indiferent de eforturile noastre, ne îndreptăm către un punct final.
