Trăiesc, joc filmul vieții mele
Cu rol nescris, improvizez
Și nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.
Sunt în mulțime figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog.. sau a tăcea.
Sunt singur responsabil de acte
Și nu mai am vreun alt idol..
Un amalgam de artefacte
Pe scară, EU, cu cheia-mi sol.
Am câștigat multe concursuri;
Sunt zilnic „Reality show”,
Scriindu-mi propriile discursuri..
Ce strig.. și eu primesc ecou!.
Incognito sunt scenarist
Intuitiv, din cărți, paletă.
Sunt singuru-mi etern artist,
Cu rol ce-am unicat.. Vedetă!
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității și a rolului individual în viață. Vorbitorul se vede ca un actor în propriul film, improvizând și asumându-și responsabilitatea pentru propriile acțiuni, căutând să-și definească unicitatea.