O, muză de foi mânjite,
fă dreptate printre vite!
Nici vers infantil nu știu,
ca bezmeticii îl scriu,
se cred metaforofagi..
Vino de urechi să-i tragi!
Țipă-n metaforofile
ca nebunele-n azile..
Toți scârbiți sunt de real,
nemurire-au ideal,
dar pe versuri de doi lei,
de idei pletoși.. Și-s chei
nu de succes, sau de uși,
ză (bă) loșii nesupuși..
Îi conjur la demnitate
-cărturari fără de carte,
să-și vadă din ochi gunoiul!
Le urez noroc.. sau roiul!!!
Sensul versurilor
Piesa este o critică aspră la adresa poeților incompetenți și pretențioși, care se cred superiori, dar produc versuri lipsite de valoare. Autorul îi îndeamnă să-și vadă propriile defecte și le urează, ironic, noroc.