Copiii privesc azi părinții drept comori
De zilnice prădări, ce traiul le-ntreține
Ferice; ca-nainte de finişul cu flori
Să-ngroape tot ce au.. să-i lase pe ei bine.
Nu au de ce să-şi ia lumeşti averi, părinții,
Să-şi prăpădească bani pe lucruri efemere;
Să mănânce prea mult?!.. De ce să-şi puie dinții?
Să-mbrace chinezisme!.. Că nimeni nu-i mai cere!.
Să-şi pună trup în ziduri cum Ane de Manole
Şi carduri de carton să umfle din mici pensii!..
De-ntreţinut.. se poate; la rând cu banderole
De nevoiaşi! La cozi.. cu mâinile-n extensii!.
Îşi tocesc minți pe bănci prin parcuri, la terase,
Băieți şi dive june, la cursul de.. valută,
Cerşind puţinul strâns; că-s cărțile prea groase
Şi costă mult căminul şi bursa-i mult.. scăzută!.
Mai trec aşa pe-acasă să-i bucure, să-i vadă
Şi stau puţin -n-au timp şi celularul sună
Şi, lasă masa plină- au întâlniri pe stradă..
Le trebuie diurna şi peste.. O arvună!.
Aşa-şi iubesc părinții, copiii din nou val,
Se străduind să fie independenţi, plecați
Să nu-i împovăreze.. Le sunt doar, ideal!
Nici tot să nu se ştie.. să moară disperați!?
Pe vechiul stil; „cu duhul, să moară împăcați!”.
Sensul versurilor
Piesa descrie o generație tânără care, sub pretextul independenței, își neglijează părinții, lăsându-i să se descurce singuri cu pensii mici. Este o critică a individualismului și a lipsei de empatie.