Ispititoare suprafeţe de colonizat
Sunt doar ieşiri dintre abisuri sumbre…
Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat
Şi sunt într-un continuu derapaj către niciunde.
Din timp îndepărtat, de mii de milioane
– Nu ştiu cum ştim de-atâta veşnicie –
Se tot despart şi le unesc arcane
Tot aşteptând pe ele, lumea ca să vie.
Plutim cu toţii pe-un cuptor încins;
E plin de topitură, clocotind mocnit…
De s-ar aprinde, oceane nu ajung la stins;
Din răsărit de-o clipă este asfinţit!
De provenim cu toţii din strămoş comun,
De unde-i unul galben, altul alb sau negru,
Căci pe o sferă suntem şi-ntre toţi e drum?!
…Nici raţiunea nu m-ajută pe de-a-ntregul…
Cred cu convingere că suntem nişte clone
În familii, linii, gene, suşe independente
Însămânţate-n naţii, în popoare, rase şi pe zone,
Cu repartiţie precisă după „calităţi”… pe CONTINENTE!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea originii comune a umanității, dar și diviziunile create de societate, precum rasele și națiunile. Sugerează că, în ciuda acestor diferențe, suntem cu toții parte a unei lumi aflate într-o continuă schimbare.