De la străbuni, ar trebui s-o am solidă,
Căci fizic mi-au dat bună moștenire,
Ce-o simt c-o am în corp și în simțire
Și-am crezut s-o întrețin mereu avidă.
Mi-o vreau dorință-n gând și-n pulsu-mi,
Ce le cultiv pe oase și-n conștiință,
Cu grijă, responsabil de-a mea ființă,
Ce-i numai una.. Ce-s în fond eu însumi.
Și nici nu vreau și n-am cum să mă mint,
C-ar fi cum aș trăi-n sinucigaș,
Sau aș avea-n rărunchi păcatul de ocnaș;
Să-mi fur singur ce am, s-omor, să mă dezmint.
Și sunt produsul multora, din timpuri
Cu-aceleași gânduri, pure-n spre mai bine,
Acumulate strâns ca-n Biblia din mine;
O carte sfântă, peste veac, peste-anotimpuri.
Vreau, ca și mine, toți s-avem tărie
De-a putea singuri să ne-alegem un destin
Robust și drept, să fim înalți, cu spirit fin;
Să fim stăpâni pe bunuri, vise și mândrie.
Așa văd eu, într-o alegorie, o lege
A corpului, precum a țării.. ce-i și-a mea;
Să m-oglindesc cu tot ce sunt, ce vreau în ea,
Eu și cu-ai mei.. nu cei în făr’delege.
De neclintit sunt și n-accept discuție;
Mă jur să mă constitui neîncetat mai nou
Și-am dor nespus să fiu la toți comun ecou,
În speranța într-o sănătoasă constituție.
Și cert, pot ca s-o fac mai bună să ne fie,
Nu cu palavragii fără de școli, doar cu ambiții,
Ce-ncearcă să-și abroge singuri dreptul.. Ei smintiții
De politicieni, cu circumstanță atenuantă-n nebunie..
Într-o hoție, mârșăvie, parșivie și prostie.. de-nvechită seminție!
20. 02. 2011
Sensul versurilor
Piesa este un imn personal despre importanța integrității și a moștenirii culturale. Vorbitorul își exprimă dorința de a se dezvolta continuu și de a contribui la o societate mai bună, bazată pe valori morale și respect.