Oare primează suflet, frumusețe,
Căci prima nu se vede, poate;
Doar bucurie sau tristețe..
Ce sunt și la dușman și frate?!.
Se schingiuie suflet artistic
Fără vreun curs de teatru, artă
Și rău e bunul!?.. Paroxistic
Și tupeu dur astăzi se poartă!?.
Frumosu-i sigur reușită
-Chiar de frugală, reprodusă-
Făcând eșecul izbutită..
Rămasă stoc, după ce-i scursă!.
O componentă ar fi tupeul
De-a etala ce-i la vedere;
Luându-și valetul portmoneul
Umflat.. Că suflet nu se cere!.
Dacă frumos și suflet nu-s,
Certe.. Pentru departajare
Cum oare Dumnezeu, Iisus,
Ne-acceptă etalon.. de oroare???
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastele dintre frumusețea exterioară și suflet, tupeu și valori morale. Se întreabă dacă societatea actuală mai prețuiește sufletul și frumosul autentic sau doar aparențele și materialul.