Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Bărbătesc

E hărăzit într-un etern cuceritor,
Capabil de-adieri încântătoare
De-a ţine-n braţe firicel de floare,
Sau de-a zdrobi duşman, biruitor.
E suflet oare, sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaş.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Şi-l face trubadur, dintr-un arcaş.
E-apărător de teritorii, chiar şi cade
Răpus de-amor, pentr-o iubită castă,
Ce-o ia să-şi facă darul de nevastă,
Sau moare-n pas de marş printre parade.
Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici şanţurile adânci de pe obraji.
Îşi strânge maxilar, ce şi-l ascute-n gaj
De îndârjire, sau săruturi multe, multe.
Iscoditor, să ştie amic, duşman,
Din ochi se varsă-n lănci pătrunzătoare,
Crestând abil minciuna paravan,
Cu şiş de gheaţă, sau călduri dogoritoare.
Emană scânteieri prin părul aspru
Şi uneori se pierde-n luciul calv,
De-atât hormon, de-ador pân’ la dezastru.
E-n fond simbolul pletelor, purtate brav.
Un piedestal îşi face d-Axis, e-un Altas
Şi-n furie îi e glasul tunător, de-alarmă;
Protector, de-o iubită, sau copil cu tremur glas.
Cum e un cântec în extaz, sau să-i adoarmă.
Bucle de muşchi în coardă-i ţine-n umeri,
Ce sfarmă gât, sau poartă-n ei poveri,
Dar e şi locul unde sprijinuri îţi numeri.
Şi cap iubite-şi pun în suave primăveri.
Paternul şi-l exultă-n pectorali
Vânjoşi, ce-ntind cămaşa de mătase;
Ridică greul, da-s şi puf de vis.. astrali
Ce strâng la piept –zvâgnind- pe norocoase.
Din deltoizi de-Adonis, dintre boarte,
Se-ntind în arce braţe-n cânt de-arcuş,
Purtând, o zi, aleasa pragul de-altă parte.
Că-s duri de fier, capitonaţi în pluş.
Din palme mari câştigă existenţe,
Ţinându-şi tâmplele-n suport de minte,
Sau trag de aţa vieţii printre mii valenţe,
În mângâieri, pe creştetul iubit, sau ca părinte.
Ce zvelt i-e trunchiul verde de soldat,
Ce-şi poartă gena-n cuibăriri perfecte,
Dorite-ntr-un peren, însămânţat
De fizic, d-ideal şi de percepte.
În coapsele şi fesele-i rotunde
În colţ, cu încordări-tic sacadate,
Aduce mii preludii-n ţipăt muribunde,
De-orgasm epuizant.. paternitate.
Se sprijină-n femururi lungi, pe tălpi,
Ce calcă peste rău, ca să-l îngroape,
Sau îşi ia zbor în vise pure, dălbi..
Sau e suportul celui ce-i aproape.
Paradoxal, cum regele savanei
-Chiar fioros de este, neînduplecat-
Se frânge la idila, din ursită, a puritanei
Lui.. Căci din fragilitate-i inventat!.
E-n fond cruzimea caldă-n vin de sânge;
Frumosul pentru el este-un mister!
E bruta de-un amor şi durul care plânge..
Este-un Bărbat, „Uomo”, „C’est l’homme”..”This is, Mister”!!!