Cât de profund se naște, în superficial,
cu timp și curs mereu neașteptat
și, cu sfârșitul, un eventual
poetic sau real… Riscat!?
E parcă o călătorie,
fără nimic de convențional;
cu minte, suflet, sau din datorie…
neîndeplinită, inerent, nenatural!
Este particula de-un menit astral,
de-un tot făcut total imprevizibil,
fără rol scris; un „improviso” teatral
„live”… Ne sfidând inteligibil!
Are un gust aparte, fremătând
printre fiorii de-un sublim necunoscut
indus; doar înțelegerea îl relocând…
„No self control”…”K. O.”, de-un upercut!
Nu-i la oricine jocul destinat,
de-aceea lumea-i câteodată ternă;
sinucigașă distorsionat
pentru îngrăditul, înfundat… cu visu-n pernă!
În dragoste-i presusul de rutină,
când fluturii, cocon își fac, zburlindu-și din aripe,
uitând că dăruind cu totul, poate-i vină…
dar, c-o eternitate naște… din clipite!
Este sclipirea vieții din banal
scăpată, sau aprinsă-n nebunie,
trecând de prag un drog de agonie,
pierdută de suport… Imaterial!
E fumul de-un Zefir imaginar
se retrăind ascuns, cu anvergură;
candid, cu ochi deschiși de-un led aprins în far…
înmiresmând cum roza-n spini, pe-un vârf de aventură!
Pe înțeles comun e-o feerie
visată-n lungi peripluri de singurătate;
inevitabil acceptată, c-orice risc…”Ce-o fi, să fie!!!”
Ești toată ființa un tumult, temeritate!
Te-arunci fără de vârstă-n mreje dulci,
cu simț iresponsabil și, de simțuri plin
ești mai ușor, ușoară, ca o nea de fulgi…
și mult mai albi, decât petalele de crin!
… Este himerica-n dozaj de endorfine
resuscitate-n plictisul mortal,
când ți-amintești, uitat demult, de tine…
E fuga-n lume, c-un amor la câte-un bal!
Este fantasma rugăminților intime… Dor fatal!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de aventură ca o călătorie interioară și exterioară, plină de riscuri și necunoscut, dar și de frumusețe și emoție. Este o invitație la a trăi viața din plin, cu pasiune și curaj, depășind rutina și convențiile.