Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – 90 De Colinde Pentru Majestate

Am ce Universul însăşi n-are,
Un sfânt din suflet şi candoare
Ce l-am visat să-l am Mesie,
Să nască iar popor şi glie,
Să-i fiu apostol, să-l urmez,
Să-l intonez şi imn şi crez,
Să-l ştiu stând pur pe jilţ de ţară,
Să n-am popor ce fuge afară.
Frică să nu mai am de mâine;
S-mpartă ţara ca pe-o pâine
Şi la bogat să-i dea din har,
Pentru sărac să fie-un dar
Etern.. De pace să-l am leagăn,
Să-l ştiu că umăr mi-e să reazăm,
Că nu-şi doreşte vreo numire
Ce-o are din strămoşi cinstire
Că-mi este drept ca un drapel
Ce-am găurit să-l pun pe el..
Dar l-au luat alţii ca pe-o cârpă
Şi l-au mânjit, l-au pus în cârcă
La noi toţi.. ca să-şi facă ei zmeu
Crezând că-n zbor şi derbedeu
Devine înger, sânge albastru
Din minţi şi suflete-n dezastru
Ce doar atât urzesc ei lumii
Din suflet de culoarea humii
Şi-mi iau şi gust de sărbătoare
Împlântând şis adânc, ce doare,
Să-mi verse orice picătură
De sânge, vlagă.. Să-mi dea ură,
Să-mi ia „datul” de bucurie,
Să nu pot Rege s-am.. Să fie!..
Să-i aud glas şovăitor
Să nu-mi rănescă vis.. Păstor
Să-l am ca pe o carte
De viaţă, pătimiri deşarte,
Să sorb din spusele-i divine,
Să uit de rău, să-nvăţ de bine,
Să-l ştiu la fel de brav, de cast,
Să-l am moşneag-tânăr.. Contrast
Cu tinerii-bătrâni perverşi
Stilaţi răcnindu-şi „eu”-l.. Şterşi!!!.
Să l-am că-l merit, genă-n veci
De ani albit ce-s nouăzeci
De primăveri.. Să-şi dea rod, flori,
Să-mi fie pururi ţel, fiori,
Să-i strâng mâna odată-n an,
Să-mi dea căldura buzdugan,
Să sfărm rugina-n lanţuri puse,
Să-mi recâştig vise răpuse..
Să-i aud glas; „Daniel, hai,
Sunt lângă tine, alt Mihai
Cum ai avut demult mândrie..
Să-ţi fac.. Regat.. Ţara să-ţi fie!”..
PS
Ne renegăm singuri familii
Sărmani de suflete, debilii;
Căci toţi avem o „dinastie”,
Ne proslăvim străbuni de glie,
Bunici, mame, taţi şi copii,
Cinstim pe morţi, iubim pe vii,
Cu toţii avem o veşnicie
Dar nu putem fi toţi Mesie..
Nu ştim să ne sacrificăm
Nu avem har să ştim să dăm
Şi-am umplut ţara de amar
Tot alegând interimar
Pe rând, aproape centenar
Ne dând ţară, popor în dar,
Crezând că divorţând mereu
Intrusul „nou” va fi un zeu
Şi ne dăm veşnică ofrandă
Cu toţi.. pământ, copii, Smarandă
.. Şi perdem brav de monument
De ţară, lume, continent,
Ce alţii adoră şi-l cinstesc
Nobil de sufletu-i regesc
Ce-i dăruit, nu se alege
Şi-ar fi şi Dumnezeu şi Rege!..
Umil stând în genunchi cinstesc
Onoare, stimă, duh regesc
Demnei blândeţe.. Majestate,
Rege, ani mulţi şi sănătate,
Legendă vie Domn Mihai..
Semeţul meu de dor de plai!!
20. 09. 2011.
E versul meu ce ani colind
Şi-alţi mulţi urez cu crez, cu jind;
Octombrie, galul brumar,
De 25 s-am veşnic dar!
25. 10. 2011