În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă „moșul”…
Ne încântă pe copii, pe adulți, la întâmplare;
E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu
Audiența-amuză serile la rând fără încetare.
De-adevăr se-ascunde în dos de recuzită și vopsele,
Nu-i cunoaște nimeni bucurii sau de-are suferință;
Râsete revarsă în tămăduință leac de suflete și rele…
Nimeni nu-l întreabă de-i e bine, de mai poate sau e-n neputință.
Multilateral este căci trebuie să știe tot să facă;
Chiar de e dresaj sau e la trapez… râsul să provoace.
Și nu-i e ușor, plin de haine, trucuri… plasa-i ridicată;
În neant se-aruncă și din mers pe sârmă… speră a se-ntoarce!?.
Gala-i de sfârșit, circul se va strânge, gându-i e să plece
Și final de număr îi este cușca-nchisă el singur cu lei;
Doar intrat… și-n ropotul de palme drama se petrece…
Nici de intervenție nu-i timp, este totu-n sânge… A murit Serghei!…
Sensul versurilor
Piesa descrie viața tragică a unui clovn care, sub aparența veseliei, ascunde suferință și singurătate. Finalul dramatic dezvăluie moartea sa în timpul unui număr periculos, subliniind sacrificiul și lipsa de recunoaștere a artistului.