(Toti cântăm)
Foaie verde și-o alună
Bună seara, seara bună
Foaie verde și-o alună
Bună seara, seara bună
Ia deschideți porțile
Să intre caprițele
Ța, ta, ta, căprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ta, ta, căprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Capra noastră-i cu mărgele
Cu cercei și catifele
Joacă vesel căprița,
Toți îs bucuroși de ea.
Ța, ta, ta, căprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ta, ta, căprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Și plecai și eu la târg
Pe caprița ca s-o vând
Și mergând pe drum, mergând
Aud din urmă strigând:
Cumparatorul: (DANU)
– De vânzare-i capra bade?
Ciobanul: (CRISTI)
– De vânzare!
Cumparatorul: (DANU)
– Și cât vrei pe dânsa?
Ciobanul: (CRISTI)
– 800 de lei!
Cumparatorul: (DANU)
– Îi blândă, nu împunge?
Ciobanul: (CRISTI)
– E blândă, nu împunge.
(capra îl împunge pe cumpărător)
Cumparatorul: (DANU)
– Eu îți dau 400 de lei pe ea pentru că împunge.
Ciobanul: (CRISTI)
– Decât să-mi dai 400 de lei pe ea, mai bine îi dau
un par în cap. (o lovește cu bâta, capra cade și nu
mai mișcă).
Alaiul: (ION SEUL)
– Văleu, capra noastră a murit!
Ța, ta, ta, căprița ta
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde-i colindat
Veste rea tu ai aflat.
Ciobanul: (CRISTI)
– Wăăi.. da capra nu-i moartă și nu din pălitură
a leșinat, da din cele ce-o aflat.
(TOTI CÂNTĂM)
Scoală tu căprița mea
Faptele s-or îndrepta
Și-acum hai să plecăm
Și-alte case colindăm
Ța, ta, ta, căprița ta
Nu te da, nu te lăsa
Ța, ta, ta, căprița ta
Nu te da, nu te lăsa.
La anu’ și la mulți mulți ani!
Sensul versurilor
Un colind tradițional românesc despre o capră adusă la târg pentru a fi vândută. Umorul reiese din negocierea prețului și întâmplările neașteptate.