Chiar dacă vars mii de lacrimi zi de zi,
Știu că-napoi tu nu ai să mai vii,
Aș plânge o viață-ntreagă, tată,
Dacă aș știi că te-aș mai vedea o dată. 2x.
Și cerul plânge când plâng ochii mei,
Dar tot n-ajunge oricât ar vrea ei,
Să te mai vadă măcar o clipă,
Aș fi cea mai fericită.
Lui Dumnezeu cred că-i pare rău,
Că mi te-a luat de lângă sufletul meu,
Nu am putere oricât aș vrea,
Să te aduc înapoi lângă mama.
Zilele-mi sunt grele, nopțile la fel,
Nici nu pot dormi gândindu-mă la el,
Singura mea alinare,
E din când în când să-i mai aduc o floare. 2x.
Și cerul plânge când plâng ochii mei,
Dar tot n-ajunge oricât ar vrea ei,
Să te mai vadă măcar o clipă,
Aș fi cea mai fericită.
Lui Dumnezeu cred că-i pare rău,
Că mi te-a luat de lângă sufletul meu,
Nu am putere oricât aș vrea,
Să te aduc înapoi lângă mama.
Vin la tine, tată, și stau în genunchi,
Tot nu realizez că tu ești în mormânt,
Doamne, mai bine-mi luai viața,
Și-l lăsai pe el lângă măicuța mea. 2x.
Și cerul plânge când plâng ochii mei,
Dar tot n-ajunge oricât ar vrea ei,
Să te mai vadă măcar o clipă,
Aș fi cea mai fericită.
Lui Dumnezeu cred că-i pare rău,
Că mi te-a luat de lângă sufletul meu,
Nu am putere oricât aș vrea,
Să te aduc înapoi lângă mama.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unei persoane care și-a pierdut tatăl. Versurile descriu disperarea și dorința de a-l revedea, reflectând asupra pierderii și căutând alinare în amintirea lui.