1. Nu te strig mândruțo-afară,
Nici nu-ți bat în poartă iară
Eu gândesc că inima
O să te întoarcă ea, măi.
Ref.
Și-o să fim din nou ca iarba,
Că nu ne-am iubit degeaba,
Dragostea să încolțească,
Oamenii să ne privească.
2. Nu mi-e teamă nici rușine,
Întreb florile de tine,
Dimineața când e rouă
Sau când tună și când plouă.
Ref.
Vreau să fim din nou ca iarba,
Că nu ne-am iubit degeaba,
Dragostea să încolțească
Oamenii să ne privească.
3. Nu știu unde am ascuns
Ce-am avut, dar e de-ajuns, măi
Un cuvânt sau o privire
Ce simțim e peste fire.
Ref.
Vreau să fim din nou ca iarba,
Că nu ne-am iubit degeaba,
Dragostea să încolțească
Oamenii să ne privească.
4. Tu ești rază de lumină,
Blândă floare din grădină,
Răstorn legea pentru tine
Să te-ntorci din nou la mine.
Ref.
Vreau să fim din nou ca iarba,
Că nu ne-am iubit degeaba,
Dragostea să încolțească
Oamenii să ne privească.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a reînnoda o relație pierdută, folosind metafora naturii și a revenirii la starea inițială, pură și simplă, ca iarba. Vorbitorul își exprimă speranța și credința că dragostea lor nu a fost în zadar și că sentimentele pot reînvia.