Daemon – De Ce, Frate?

Am rămas șocat după tot ce am aflat,
Căzusem în genunchi,
Fratele meu s-a ridicat.
Când m-am dus să văd ce s-a întâmplat,
El era întins pe zebră, de mașină călcat,
Cu capu-spart, coloana ruptă-n două,
S-au strâns toți în jurul meu și începuse să plouă.
L-am luat în brațe, l-am întrebat: „De ce ai plecat?”
Dar, din păcate, el nici un răspuns nu mi-a mai dat.
Stătea în brațele mele, fără suflet, nemișcat,
Mă uitam la el și nu știam ce să mai fac.
Era un om, mereu dădea câte un sfat,
Chiar dacă eram moale, el mă făcea să fiu bărbat.
El a fost cel care m-a învățat
Să-mi aleg drumul în viață, nu am uitat.
Acum tot ce-a fost frumos odată s-a terminat,
Au rămas doar amintirile, de neuitat!

Refren: De ce, frate, de ce ai plecat?
Ai adormit și singur m-ai lăsat.
De ce, frate, în jur totul e pustiu?
Mă trec fiori când știu că nu ești viu.

Ai plecat și nu-mi vine a crede,
Te-a luat cu El în Cer, dar pe mine nu mă vede.
Cât sunt de trist, iar ochii mi se întunecă,
Nu am ce face, iar amintirile mă spintecă.
Prefer să tac și mă retrag încet, încet,
Că aș putea și eu oricând pe drumul morții să plec.
Dar mai am un vis, cum aș putea să plec
Știind că nu pot realiza ceva?
Din nou o să ne vedem, toate la timpul lor,
O să merg mai întâi pe drumul parcurs în viitor.
O să fac din întuneric să lumineze,
Iar iadul să se stingă, să nu mai eclipseze.
Tot ce am zis mai sus, tu m-ai învățat,
Repet a doua oară-n vers, nu am uitat.
Acum termin aici, așteaptă-mă cu bine,
Că sigur o să vin, dar mai am de luptat precum un câine!

Refren: De ce, frate, de ce ai plecat?
Ai adormit și singur m-ai lăsat.
De ce, frate, în jur totul e pustiu?
Mă trec fiori când știu că nu ești viu. x2