Un fel de-a mai lungi, cea mai frumoasa zi
Ar fi dac-am mai putea minți.
Am da ceasul înapoi, ai fierbe două ouă moi
Mi-ai spune că-n casă, suntem doar noi.
Wow, și cică a meritat efortu’
Fiindcă în clipa de față s-a șters totu’
Ok nu-i șters doar că nu mă prinde somnu’
Nu-i o piesă de teatru, la preselecție am pierdut tonu’
Și nu-ți mai duc doru’ fiindcă
Am și eu orgoliu
Nu mai sunt cu capu-n nori
A ajuns să-mi placă solu’
Ți-am pus inima în palmă credeam că știu ce gândești
Acum arunci vorbe reci gen nu pot fi cine ești
Cică, cât respiri iubești
Așa o fi oare?
Încearcă să le inversezi
Când nu iubești mai ai aer?
Că e o continuitate da’ nu-i găsești o continuare
Când apare când dispare zice „pa” la plecare
Și tu tot cauți soluții
Să uiți măcar pe moment, măcar un pansament
Că nu există tratament că cică în dragoste
Învinge cel ce primu’ a înșelat
Atunci tu ai luat titlu’ fii fericită am plecat..
Glasul întunecat cu aerul îmbufnat
Orice numai să mă vezi, plecat.
Mai bine ne-am minți de-am spune tot ce avem pe suflet
Și doare, jucăm teatru’ ăsta fals în continuare
Credeam că te iubesc acum doar mi se pare
Oare nu suntem pe aceeași undă și din întâmplare
Am ajuns să ne întâlnim acum sunt doar priviri amare
Și încă îmi amintesc și acum prima zi cu stupoare
Știi credeam că în tine o să îmi găsesc alinare
Ce tare, mai tot timpu’ nu e totu’ cum pare
Și-ți pare rău îmi pare rău
Oarecum, oarecare poate să spună adevăru’ când adevăru’ ușor moare
Încerci să mergi înainte cu falsă nepăsare
Încerc să mă eliberez să găsesc o schimbare
Ploaia nu se mai oprește nici urmă de soare
Melodia e aceeași diferă doar la interpretare
Când tu spui gata, nici măcar o ultimă încercare
Inima se oprește pe loc și rămân fără suflare..
Tăcerea te-ar ajuta, să scapi de-ntrebarea mea
Din toate-ntrebările, cea mai grea.
Când vine vorba de tine îmi pun doar semne de întrebare
Zici că predau limba română în clasele primare
Nu mai spun hai înapoi că viața merge înainte
Și dacă ar minți cineva tu ești cea care minte
Dacă e un joc de strategie atunci mi-am pierdut busola
Dacă e un joc virtual atunci eu nu văd consola
Și dacă asta e realitatea
Nu așa îmi doream să fie
Nu știu nimic despre tine
Dar cine dracu’ știe.
Aș vrea să lași un nor de ceață
Să nu te mai pot vedea
Să nu mai risipesc clipe
Cum îmi spuneai tu cândva
Să nu mă uit înapoi
Să nu-mi poți spune să mă-ntorc
Să șterg amintirea și la poze să le dau foc
Mi-aș dori mult de tot să pot fi ce-ți dorești
Dar momentan hai să uităm până mâine când te trezești
Și acum e liniște, liniște..
Și-atunci te-ntrebi mai știi, cea mai frumoasă zi?
A fost la-nceput când nu mă puteai minți.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de regret și dezamăgire după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase de la începutul relației, contrastând cu realitatea amară prezentă, marcată de minciună și neînțelegere.