De ce e cerul albastru și ziua nu sunt stele?
De ce când nu ești lângă mine, sunt reci lacrimile mele?
Mă-ntreb.. de ce încă te iubesc,
De ce mă gândesc la tine când m-ai făcut să te urăsc?
De ce când mă uit la lună parcă o văd cum plânge?
De ce stelele cad, de ce inima mi se frânge?
De ce nu mă pot uita la soare când răsare?
De ce vreau să alerg când nu mai am picioare?.
Văd plopi clătinându-se din cauza vântului,
Frunze care cad în voia destinului,
Oameni care plâng și-și blesteamă soarta,
Văd fluturii stropiți când începe ploaia;
O mulțime de flori care cad pe câmp,
O mulțime de lacrimi în care mă scufund,
Câteva vorbe dulci ce mi-au rămas ca amintire,
Câteva speranțe.. m-au făcut să cred în tine.
Doar un singur gând ce zboară peste mări
Cu două aripi rupte se înalță spre cer;
O singură inimă, un singur suflet rănit
Într-o luptă cu viața și cu tot ce am iubit.
De ce există secetă și distruge tot în cale?
Cu ce trebuie să ud sâmburele fericii tale?
De ce nu mă regăsesc printre locurile frumoase,
Cum se găsesc ghioceii doar în luna lui Marte?
De ce nu mai am nimic și toate au dispărut în zare?
De ce când închid ochii, mă cuprind rafale..
Rafale de vânturi și picături de ploaie?
De ce mă uit pa cer și curcubeul nu apare?
De ce nu mai am răbdare să fiu ca înainte?
De ce m-ai abandonat și m-ai lăsat singur pe lume?
De ce primăvara copacii înfloresc?
De ce nici măcar atunci nu pot să zâmbesc?
De ce furnicile n-au gură să se vaite
Când în picioare de oameni ele sunt călcate?
De ce peștii trăiesc în adâncurile oceanelor?
De ce oamenii se feresc de răutatea oamenilor?
De ce au fost războaie și au pierit suflete
Când astăzi nu se înțeleg nici frate cu fratele?
De ce la țară oamenii încă sunt simpli și modești
Când la oraș ți-e frică din casa ta să ieși?
De ce cad avioane și se scufundă vapoare?
De ce s-au răcit și sentimentele tale?.
Vreau doar să te am și să mă bucur că trăiesc.
Printre-atâtea nenorociri vreau doar să te iubesc.
Acum închid ochii și vreau să pășesc în viață,
Dar simt cum o mână de mine se agață.
Simt că nu mă lasă să am dreptu’ la fericire;
Mă-ntreb dacă toate-acestea înseamnă ceva pentru tine..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și dezamăgirea unui suflet rănit de pierderea iubirii și de greutățile vieții. Naratorul se confruntă cu o serie de întrebări existențiale și simte că nu mai are dreptul la fericire, fiind prins într-o luptă constantă cu trecutul și cu prezentul.