Nu vreau faima, mă f*t în ea, de asta plec.
Nu mă văd vedetă, nu știu să scot bani de pe CEC,
Nu știu să nu știu, doar să fac rap și doar atât.
Le dau poezii ca MC, ca om îi f*t în gât.
Au fost vremuri când munceam pe PC 12 ore pe zi,
Vroiam să fiu MC, nu și producător și știi…
E de c***t când faci ceva adevărat
Să fii criticat că-i prost înregistrat.
Am hotărât să fac rap „așa, în trecere”
Și trebuie să recunosc că a fost cea mai proastă alegere.
Trebuia să fac manele, să arunc lovele peste umăr,
Să spună fanii, nu femeia: „În seara asta fără număr”.
Sunt sictirit că batem pasul pe loc
Și în loc să facem Hip-Hop vrem să ajungem în top.
Eu dau albume moca de la mic direct pe net,
Chiar dacă asta înseamnă că îmi fac gaură în buget.
Sunt oameni care mă respectă,
Care cred că sunt cel mai bun MC
Și totuși nu sunt de acord, să știi…
Sunt de părere că tot ce fac eu, e vraiste.
Singura diferență e că eu sunt sincer, recunoaște.
Am fost întrebat câți ani de rap am în spate.
Ce p**a mea? Facem rap aici pe carte de muncă, frate?
Eu dau nume mereu, nu mă feresc,
Și încă îl vreau să-l văd pe Bitza zicând: „Salam Șesesc”.
O spun că o fac de dragul artei, că nu-i așa?
O fac de dragul prostului din mine care a fost cândva.
Au fost vremuri în liceu când făceam battle și-n WC (veceu),
Aveam vise și eu, să ajung mare pe TV (teveu).
În timp am realizat că mișcarea e cam moartă,
Și că mulți se cred legende, ba, pe care hartă?
Sensul versurilor
Artistul își exprimă dezamăgirea față de starea actuală a scenei rap din România și frustrarea de a nu fi apreciat pentru munca sa. El ia în considerare renunțarea la muzică, simțind că eforturile sale nu sunt recunoscute și că autenticitatea sa nu este valorificată.