Vlad Dobrescu.
De când omul nou
A învățat să despartă atomu-n două
Întreaga lume ți-a fost supusă la o amenințare nouă.
Acum imaginează-ți cerul cum devine roșu-ntunecat
Și soarele din ce în ce mai puțin cald și mai îndepărtat
Peste puțin timp n-o să mai ai nici măcar aer de respirat
Și-n cazul că ești aproape de locul impactului, vei fi dezintegrat
În jur de-o mie de grade Celsius, s-ar zice că-i cald
Până la vânturile atomice și iarna atomică cu furtuni de praf
Și-apoi când temperatura va scădea brusc, nu scapă nici o religie
În final, toate naționalitățile-și unesc destinele sub o singură nație
Cu stema fiind simbolul aviației
Oameni nu mai există, bombardați de aviație,
S-au jucat și ei..
Deliric1.
Visul mutației biologice mă bântuie
Destinul e descris în zeci de descântece, mi se destăinuie
Desprins din istorie, rescris de știință,
Intuit de alchimie, progresând prin suferință.
Fără procese de conștiință pornesc roata norocului
Pariind pe suflete, ne lasă pradă focului,
Savurând plăcerea jocului părăsesc pionii lor,
Lăsându-i pradă atomilor.
Văd mingi de foc în fața ochilor
Un foc mistuitor,
Un nor de fum devastator,
Stârnind mânia razelor,
Scopu-i stârpirea raselor
Ambii titani au în mânecă așii
Și lașii
Se cred într-un labirint bicolor și își încearcă pașii
Gata să-și abandoneze ostașii
În favoare la mașini
Gata să-i lase arși în arșice,
Orice-ar zice, că-s alții ce-s
Gata să sară în față la alice, gata s-atace
Inconștienți de pericol, furtuna neagră încă tace
Câmpul de luptă zace sprijinit pe mii de ace
Și din ce în ce mai greu,
Se înfruntă forțe titanice în lupta pentru trofeu
Noi tehnologii se-ntrec să aplice
Realismul are noi grafice
Sunt tragice..
L Doctor.
Trăiesc din combinații,
Expert genetician ce combin nații
Neputincios privesc cum mi se transformă-n zombie frații
Cu bucățile de crom pirații
Bagă-n alții
Plasmă-n rații
Fiece local e
Plin de focare de astmă-n stații.
Subordonații-mi scad în număr,
Îmi crește gradul de pe umăr
În tranșee napalm maree,
Agilitate de pumă
Trebuie să deții
Trebuie să reții
Armele trebuie să le ții
Trebuie să menții
Fă toți demenții să dea dreapta cu drepții
Hai încearcă:
Trage-ncarcă
Trage-ncarcă tunul
Trage parcă simți un fior când obuzul li se sparge-n barcă
Guvernul concepe-o arcă
Și-mbarcă toți oamenii de marcă
În spațiu-i descarcă. Rămâne doar micimea ce
În picioare se calcă.
Imaginați-vă un cer de sânge,
O mamă cu-un singur ochi ce plânge,
Un scâncet,
Un fel de mâncare ce miroase-a rânced
Fiecare cutremur e precedat de-un muget
Valuri termale, te temi care
Cumva să nu fie batalionul tău în cale
Cine scapă sapă după apă,
Se-adapă până crapă
E un război în care nu se va vedea steagul de culoare albă
Banul nu mai există deci nu mai ai cum să dai,
Sau să iei țeapă
A noastră țeapă nu cred că va mai ajunge
Să primească-n mână prima leafă..
Des gust dezgust și scârbă
Copii îmbibați în sânge că o cârpă
O fată fără mâini și picioare, asta numesc băieții târfă.
A scris chestiile aceste
L Doctor al infanteriei terestre
Ca să nu ajungem aici dezafectați toți roboții-n teste
Sensul versurilor
Piesa descrie un viitor distopic, rezultat al unui război nuclear. Explorează teme precum distrugerea umanității, mutațiile genetice, lupta pentru supraviețuire și pierderea valorilor morale într-o lume devastată.