Versuri corectate și adnotate
Vlad Dobrescu.De când omul nouA învățat să despartă atomu-n douăÎntreaga lume ți-a fost supusă la o amenințare nouă.Acum imaginează-ți cerul cum devine roșu-ntunecatȘi soarele din ce în ce mai puțin cald și mai îndepărtatPeste puțin timp n-o să mai ai nici măcar aer de respiratȘi-n cazul că ești aproape de locul impactului, vei fi dezintegratÎn … Citește mai mult
Ei rătăcesc ca o șoaptă,încă,peste acest oraș,contopindu-se-n briza mării,în lumina moaleși-n crăpăturile cicatricilor;nu doar o fantomă sau două,ci zeci de miise uitară pe cer și văzură un fulgerprefăcând oamenii în globuri moarte, de cărbune;nu există fotografii din acea zi,ei rătăcesc, târându-se, goi, gemând,carnea atârnându-le ca niște zdrențe;Ei pun această întrebare,nefăcând nimic rău,de ce, Doamne, de … Citește mai mult