Răscolesc în mine triste amintiri
Ce renasc în șoptiri
Am avut de-atuncea atâția ani de chin
Glasuri din trecut revin
Și șoptesc duios, încetișor, un refren de-amor:
Nușa, îți amintești de vremea de demult?
Nușa, când balalaica m-a-ndemnat s-ascult
Cuvinte șoptite în ritm de samovar
Când ai vrut să-mi dai în dar sufletul tău netrebnic
Gândind la rai în zadar să te înțeleg
Că și-atuncea viscolul vuiește-n crâng
Printre crengi un cântec straniu
Sufletul îmi este azi îmbătrânit
Suflet de dureri cernit
Peste câmpuri troica-mi duce-n zbor
Un refren de amor:
Nușa, îți amintești de vremea de demult?
Nușa, când balalaica m-a-ndemnat s-ascult
Cuvinte șoptite în ritm de samovar
Când ai vrut să-mi dai în dar sufletul tău netrebnic
Gândind la rai în zadar să te înțeleg
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri melancolice ale unei iubiri trecute, folosind imagini tipice rusești precum balalaica și samovarul. Naratorul își amintește cu regret de o relație în care a primit un suflet în dar, dar nu a putut înțelege pe deplin profunzimea sentimentelor.