Nopți de dor!
Vedeni a inimii tăcere!
Vraja lor îmbie sufletul la vis..
Tainic, cu bolta plină de himere,
Cărări de roze spre țări de basme mi-ai deschis.
De ce mi-ai spus că mă iubești?
De ce-ai ucis ce-i bun în mine?
De ce alăturea de tine,
În clare nopți trăiam povești?
De ce-am crezut așa ușor
În simfonii de vorbe goale?
Sub mângâierea gurii tale,
De ce-am căzut în vraja lor?
În noaptea ochilor tăi mari,
Scaldați în negura divină,
De ce luceau mărgăritare,
Plutind pe valuri de lumină?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă și regretul cuiva care se simte trădat în dragoste. Naratorul reflectă asupra promisiunilor deșarte și a iluziilor pierdute, întrebându-se de ce a crezut în cuvintele frumoase care s-au dovedit a fi minciuni.