Toată casa are-o cruce, inimă,
Numa’ cine poate-o duce.
Toată casa are-o cruce, inimă,
Numa’ cine poate-o duce.
Că și eu o duc cu greu,
O, vai de sufletul meu,
Câte trag, știu numai eu.
Că și eu o duc cu greu,
O, vai de sufletul meu,
Câte trag, știu numai eu.
Doamne fă bine, nu-mi da, inimă,
Atâta cât pot răbda.
Doamne fă bine, nu-mi da, inimă,
Atâta cât pot răbda.
Uită-te la ochii mei
Cum joacă lacrima-n ei,
Inimă, inima mea, mă.
Doamne fă bine, nu-mi da
Atâta cât pot răbda,
Atâta cât pot răbda.
Greu mi-i de multe ori, inimă,
Da’ nu strig după-ajutor.
Greu mi-i de multe ori, inimă,
Da’ nu strig după-ajutor.
Îs și gazdă și calic,
Am de toate, n-am nimic,
Da’ tihneală nici un pic, mă.
Și-aș da multul și pământul,
Să nu mă calce urâtul
Cât oi mai umbri pământul.
Îs și gazdă și calic
Am de toate, n-am nimic,
Da’ tihneală nici un pic, mă.
Și aș da multul și pământul,
Să nu mă calce urâtul
Cât oi mai umbri pământul
Sensul versurilor
Piesa exprimă greutățile vieții și capacitatea de a le îndura. Vorbește despre suferință, credință și speranța într-un viitor mai bun, chiar și atunci când viața este grea.