Tu ești iarna.
Uită frigul, scoate nasul din palton
Flori de gheață cad pe gene, se topesc
Iarna trece prin orașul monoton
Mână-n mână, ce e oare mai firesc
Când îți spun că te iubesc?
De ce oare te iubesc?.
Tu ești iarna, tu ești orice anotimp
Dimineața, ziua, noaptea, tu ești tot ce-nseamnă timp
Ești lumină, ești aromă din cafea
Mână-n mână, ești aici și ești a mea
A mea.
Uită frigul, în beteală te-nconjor
Bradul verde, luminițe ce sclipesc
Ziua trece prea ușor
Ce e oare mai firesc, când îți spun că te iubesc
De ce oare te iubesc?.
Tu ești iarna, tu ești orice anotimp
Dimineața, ziua, noaptea, tu ești tot ce-nseamnă timp
Ești lumină, ești aromă din cafea
Mână-n mână, ești aici și ești a mea
A mea.
Tu ești iarna, tu ești orice anotimp
Dimineața, ziua, noaptea, tu ești tot ce-nseamnă timp
Ești lumină, ești aromă din cafea
Mână-n mână, ești aici și ești a mea.
Tu ești iarna, tu ești orice anotimp
Dimineața, ziua, noaptea, tu ești tot ce-nseamnă timp
Ești lumină, ești aromă din cafea
Mână-n mână, ești aici și ești a mea
A mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă, comparând persoana iubită cu iarna și cu toate anotimpurile, subliniind că aceasta este esența vieții și a timpului. Metaforele luminoase și calde, precum lumina și aroma cafelei, contrastează cu frigul iernii, evidențiind că dragostea aduce căldură și sens.