Lumea neagră de sub noi
Nu-s idealuri ci nevoi
Scobește-n galerii adânci
De este pace sau război
Poporul subteran de nibelungi
Eu plâng, tu plâng…
Atât au săpat irozi
De veacuri și bătrâni și plozi.
De nu mai știi să râzi, să plângi,
Că au ajuns la antipozi
Poporul subteran de nibelungi
Eu plâng, tu plâng…
Ref:
De ce, de ce și cum și când?
Veni-vei iarăși să ne cerți
Copile nibelung.
Și când și când mai ostenești
Subteranele-dantești
Te așteptăm cu drag la București.
Și an de an câte un pic
Ai dat de marele nimic,
Dar drumul înapoi e lung
Și nu-l mai știe omul mic.
Poporul frate nibelung
Tu plângi, eu plâng…
Și stai de-atunci cu capu-n jos
De ți-a intrat și osu-n os.
Pământul nu mai are fund,
Pe cerul tău călcând pe jos
Poporul frate nibelung
Tu plângi, eu plâng…
Ref:
De ce, de ce și cum și când?
Veni-vei iarăși să ne cerți
Copile nibelung.
Și când și când mai ostenești
Subteranele-dantești
Te așteptăm cu drag la București.
E Valea cum a fost și ieri
Doar mușuroaie de mineri
Sirene sună jalea lui
La poarta lumii grăniceri
Poporul frate nibelung
Tu plângi, eu plâng..
Ai fost cândva și ai fost mințit
De-atunci sunt nopțile mai lungi
Popor de oameni rătăcit
Poporul subteran de nibelungi.
Ref:
De ce, de ce și cum și când?
Veni-vei iarăși să ne cerți
Copile nibelung.
Și când și când mai ostenești
Subteranele-dantești
Te așteptăm cu drag la București.
Sensul versurilor
Piesa descrie un popor pierdut, exploatat și rătăcit în subteran, nibelungii. Ei caută sens și speranță, dar se confruntă cu deznădejdea și cu amintirea unei minciuni inițiale.