Mama, îmi spuneai, spuneai să n-ascult
Oamenii răi și vorbele-n vânt
Să nu mă las niciodată înfrânt
Că sufletul și inima nu se vând
Da, tata, te-aud și acum
Să stau o viață drept, să fiu un om bun
Că timpul trece și-n urmă rămân
Doar lacrimi și fum.
Amintiri, n-am să le uit niciodată
Cât inima mea o să bată
Le-aș mai trăi de o mie de ori.
Amintiri, hei, mama, uite-mă, tata
Vreau să trăiesc încă o dată
Toți anii să-i aduc înapoi.
Sunt amintiri pierdute pe drum
Ascunse toate într-un balon de săpun
Aș vrea să-i am aici și să nu-i mai las
Să-ntorc toți anii ăștia ca pe un ceas
Și câteodată așa mi-e de dor
Să mă strângă iar în brațele lor
Doamne, fă cumva și ia-mi tot ce vrei
Pentru o secundă tu adu-mi-i pe ei
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru părinți și amintirile din copilărie. Naratorul își amintește de sfaturile primite și își dorește să retrăiască acele momente prețioase, fiind dispus să sacrifice orice pentru a-i avea din nou alături pe cei dragi.