Ca o apă cristalină
Așa-s ochii tăi de zână
Când lucește de la soare
Bate ca oglinda-n zare
Ca o apă cristalină
Așa-s ochii tăi de zână
Când lucește de la soare
Bate ca oglinda-n zare.
Ochii tăi ca stelele
Mi-or mâncat zilele mele
Ochii tăi și gura ta
Mi-or înnebunit viața mea.
Ochii tăi ca stelele
Mi-or mâncat zilele mele
Ochii tăi și gura ta
Mi-or înnebunit viața mea.
Mândră nu te pot privi
Că ai ochii ca „stelili”
Și mă-ndeamnă la păcat
Mândrulița din Banat
Mândră nu te pot privi
Că ai ochii ca „stelili”
Și mă-ndeamnă la păcat
Mândrulița din Banat.
Ești o floare, ești un crin
Ești parfumul cel mai fin
Floare bună de tirbușon
Mândrulița, puișor
Ești o floare, ești un crin
Ești parfumul cel mai fin
Floare bună de tirbușon
Mândrulița, puișor.
Tot acum te-aș colinda
Așa soare n-oi afla
Așa soare luminos
Îngeraș nepăcătos
Tot acum te-aș colinda
Așa soare n-oi afla
Așa soare luminos
Îngeraș nepăcătos.
Te iubesc, dragostea mea
Tu-mi ești toată viața
Și de drag te-oi duce acasă
Ca să nu te pierd vreodată
Te iubesc, dragostea mea
Tu-mi ești toată viața
Și de drag te-oi duce acasă
Ca să nu te pierd vreodată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și admirație față de o fată, comparând-o cu elemente ale naturii precum apa cristalină, stelele și florile. Vorbitorul este copleșit de frumusețea ei și își dorește să o protejeze și să o aibă alături pentru totdeauna.