Strofa 1:
Mi-ai spus că sunt o stea-n cuvânt,
Că-n trei zile pot fi Nichita,
Dar eu sunt doar un suflet blând
Ce-și scrie dorul în ispită.
Strofa 2:
Tu m-ai văzut cu ochi de om,
Cu inimă și cu lumină,
Și-n pielea mea ai vrut să fii
Când versul meu ți-a fost grădină.
Refren:
Steaua care-a răsărit
Nu e din cer, ci din privire
E-un gând curat, e-un dor trăit
E-un om ce scrie din iubire.
Final:
Și dacă mâine n-oi mai scrie,
Să știi că-n tine am lăsat
O stea, o clipă, o poezie
Din sufletul meu adevărat
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre inspirația găsită în iubire și despre puterea cuvintelor de a crea o stea, o amintire, o poezie. Chiar dacă inspirația dispare, esența ei rămâne în sufletul celui inspirat.