Strofa 1:
Basarabie, te port în sânge
Ca pe o rană ce nu se stinge
Te văd în vis, te simt în gând
Și-n lacrima ce-mi cade blând.
Strofa 2:
Pe Prut se frânge dorul meu
Și-n fiecare pas e Dumnezeu
Când spun „acasă”, tu răspunzi
Cu glasul mamei din ascunzi.
Refren:
Basarabie, soră ruptă
Din trupul țării noastre-n luptă
Te strig din munți, te plâng din văi
Ești dorul meu de mii de căi.
Strofa 3:
Copiii tăi vorbesc românește
Dar lumea-i spune că nu-i firește
Istoria ne-a fost furată
Dar inima n-a fost uitată.
Refren (repetat) :
Basarabie, soră ruptă
Din trupul țării noastre-n luptă
Te strig din munți, te plâng din văi
Ești dorul meu de mii de căi.
Final:
Și când va fi să fim din nou
O țară, un cuvânt, un neam, un nou
Atunci vom scrie pe pământ
Că dorul nostru n-a fost frânt
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru Basarabia, văzută ca o parte ruptă din țara mamă. Este un cântec despre identitate, istorie și speranța unei viitoare reunificări.