Cretzu – Mai Stai

Eu nu credeam în nimeni, știu, e mare greșeală,
iubire de-o vară, am în suflet iarnă polară.
Am un dulap plin cu scheleti și poze și amintiri,
insulița mea de zâmbete înconjurată de crocodili.
Fă-mă, mamă, musafir, am un pulover de mohair,
adidașii din clasa a 8-a parcă ar mai merge puțin.
Și mâna ta e rece și-am minim zece, bat,
toate aritmic tic-tac, ce p**a mea, eu nu-s bărbat!
sau cârlig de rufe, vodca asta pute,
nu știu ce-am făcut aseară, da’ sigur n-am boxat cu bute.
Da’ îmi crapă capu’ și am cearcăne la ochi
și 10 apeluri nepreluate, în p**a mea de dobitoc!
Când o să te maturizezi? Nu vezi că-ți trece timpu’?
Pierzi nopțile cu litru și diminețile la filtru.
Și ea s-a săturat și vă certați non-stop,
dar, Doamne, ce te-aș mai săruta prin scări de bloc.
Dacă ai mai fi pe aici, dar nu ești și te-nțeleg
și alerg, da’ eu nu știu decât să merg încet…
Toate mâinile împreună, te rog să mai stai,
alungă-mă-n furtună, dar te rog să mai stai,
te rog să mai stai, eu te rog să mai stai,
te rog să mai stai!
Eu nu credeam în nimeni, știu, dar cine să priceapă
extorsiunea unui degajament într-o apă.
Ce sexy când taie ceapă, de-aș plânge toată noaptea,
ești liber doar când îți înțelegi singurătatea.
Eu știu să fac bastonașe, nu declarații de iubire,
totuși te iubesc, cum n-am mai iubit pe nimeni.
Și n-am iubit pe nimeni, ca pimen,
să știi că te-aș iubi la fel și fără himen.
Ia-mă de mână să trecem mai ușor peste obstacole,
miracole, miracole, să completăm oracole.
Noapte bună, eu am să dorm o săptămână,
tu să alergi desculț prin ploaie cu pantofii-n mână.
Să te fluiere țăranii, să nu te-atragă banii,
vinul meu de casă ca cele mai scumpe șampanii,
să-l ciocnim, să ne potrivim, să ne privim,
să nu ne oprim, da’ văd că ne cam oprim…
Toate mâinile împreună, te rog să mai stai,
alungă-mă-n furtună, dar te rog să mai stai,
te rog să mai stai, eu te rog să mai stai,
te rog să mai stai!