Am călătorit în timp, n-o să mă întorc aici
Am dorința să mă schimb, gata gloata de furnici
Știu ce zici, am decis să mă opresc
Că sunt plin de cicatrici, alifie nu găsesc
Nebunie nu doresc, însă-ți spun în primul rând
Că e sigur ce gândesc, altfel n-aș putea să cânt
Îmi repetă orice gând, până când bolnave sunt
Îmi iau viața pe cuvânt, până la ultimu rând
Ma privești din față blând, dar în spate-i o tornadă
Du-te ține-ți mobilieru, că probabil o să cadă
Peste tine ambuscada, intru-n casă ca sodoma
Te-ai ascuns direct in lada, zici că a venit corona
Carantina ca-n verona, da eu sunt gladiator
Ca atunci cand simt ca mor imi iau somnul pe covor
Nu ajung in dormitor, ca prea lunga e distanta
In balanta pe sonor, pana-mi cantareste viata
Dimineata, cand incet apare ceata
Si ma cred intr-un spectacol pana cand apare greata
Tin prelegeri elevate ca-n cortegii funerare
Doar ca ne moare planeta, nu sechele temporare
Difuzoare-n temporale
Sa iti vezi ale tale
Ale mele sunt teroare
Vrei sa vezi ce tare doare
Nu-ti lua nasul la purtare
Care are alinare
Cand apare cel mai tare
Tu gaseste-ti alta cale.
Cretzoo
Daca nu vrei sa ramai mereu in viata mea
Spune-mi te rog sa nu ma deschid in fata ta
Spune-mi te rog sa ma feresc de tot ce-ai vrea
Sa imi promiti, ca promisiunile sunt doar un fulg de nea
Sunt doar cuvinte care-mi ratacesc prin minte
Care incep sa le printez cand sufletu meu simte
Ii dam play ii dam pe ei, iti dam o lume de idei
Ca sa vezi ce fel de emcees sunt astia-i mei
Unii au averi sa-si cumpere tot globu
Iar pentru altii globul e singura avere
Redusi la tacere, in goana dupa liniste
Rapusi de probleme, comanip**are-19
Cad ca frunzele pe trotuar, doar ca m-as descrie contrar
Dupa ce ma desprind, nu poti sa ma compari
Hopa, ce vida loca
Imi dau zilele pe moca, noptile pe tot ce am
Si ma simt ca un rechin cautandu-si prada in ocean
Capac peste cocean, tu nu vezi ca hartia bate piatra
Si-am inteles de mic de ce si cum se-nvarte roata
Tind sa f*t picioare pana dobor orice poarta-nchisa
Cine poarta-n el mandria sa o poarte ca pe-o lipsa
Am risipit atatea si in mare-i doar eclipsa
Visu meu respira si ii dau si timp sa-l inteleg
Pe cine? Tot pe mine pan’ la urma
Durerea nu ti-o curma nimeni
Doar ti-o ia din cap si ti-o baga-n cur
Ma simt exclus si imi convine, e o turma de bovine
Incet incet devine ce nu isi doreste, nimeni
Lasi in spate urme pe podeaua prafuita
Io las urme de bocanc de la sangele ce-l vomit
Scriu intunecat si ce scriu nu trec prin sita
Trec prin timp si cu timpu incepe sa se simta
Mi-o ard modest, astea nu-s vorbe-s
Bombe pe tobe, cand lovesc
Las o panica in oameni pana-n clipa-n care zdrobesc
Simte-mi ura, simti teroare cand imi vezi alura
Si uite cum am terminat o strofa fara sa-mi bag p**a
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară și o critică a societății, cu dorința de evoluție personală. Artistul se simte atacat și răspunde cu forță, exprimând frustrare și determinare.