Eu am stilul supranatural
Lirica și flow bestial din mediu-n care-s anturat
Și-s chiar nebun la cap
Că mai caut tărâm curat în jegul ăsta poluat
De oameni ce nu știu ce-i important
Ai chelit Carpații, Pontic ai gunoaie-n lanțuri
Danubo ne pare rău că te-am îmbrăcat în plastic
Ne ține-n viață sau ne omoară atmosfera?
De-aia vreau să dispar mai rapid decât criosfera
Normal că-ți pute gura când te crezi un mare zmeu
Cu informații ce le papi de la c****u din teveu
Îmi pare rău că m-am născut în era asta
În care nimănui nu-i pasă de viitorul unei rase
Avem tot ce aveam nevoie să ne pese doar de noi
Și să judecăm un om care caută-n gunoi
Nu-i departe momentu-n care noi dar, clar și voi
O să simțim efectele defecțiunilor
Spun ce văd, nu-s nici prăjit și nici tâmpit
Și totuși prea puțin din tot ce simt, reușesc să pun pe beat
Că-s multe stări și gânduri care circulă-n mine
Și pe multe dintre ele nu le pot pune în rime
De multe ori aș vrea să scap, da cum man?
Că-n lumea asta a voastră mă simt ca-n show lu’ Truman
Nu-s nici Tupac nici Eminem, but le’ me men
Că tot le bag de pentru tine-s mult prea eminent
Proeminent pe lângă mcii ăștia falși
Care visează faimă, sperând să facă mult cash
Mai c-aș da în ei, ca maica-n pruncii ei
Ca să-i educ, mai da-i în morții lor de gay
Atac direct sau indirect, directa sau upercutu
Direct spre muia ta și-ți sparge în 14 scutu’
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de starea actuală a societății și a mediului, criticând superficialitatea și lipsa de preocupare pentru viitor. Artistul se simte deconectat și sufocat de falsitatea din jur, dorind să scape de această realitate.