Refren:
M-am rugat de multe ori, să fii aici, să-ți pese,
Ai plecat, în urma ta, au rămas doar niște piese,
Pe care plâng acum, cu zâmbetul pe buze,
Sau râd trist, că încet, încep să mă amuze.
Îmi amintesc când mă uitam, în ochii tăi,
Te prindeam cu minciuna, te scoteai mereu cu ‘pai’,
Nu mai ai nicio șansă, niciuna măcar,
Orice ai face acum, totul, e în zadar.
Am fost doar noi doi, același drum împreună,
Două vieți unite de, o dragoste comună,
Ne vedeam sub clar de lună, stelele străluceau,
Ochii noștrii râdeau și buzele ne zâmbeau,
‚Mai vreau’ ziceam, amândoi deodată acolo,
Acum am luat-o amândoi, pe drumuri solo,
Nu-mi e colorată viața cu acuarele,
Ai încetat de mult să fii, tabloul vieții mele.
Refren:
Totul era frumos, nu-i nimic, se-ntoarce roata,
Viața mea era albă, până când ți s-a pus pata,
Ai vrut să mă dai gata, dintr-una n-ai putut,
Uită-te acum la tine, cine pe cine a făcut.
M-ai luat de fraier, când, de fapt ai picat tu,
Te simți prost acum, nu îmi spune că nu,
Nu-mi spune că regreți, tot ce a fost,
Să ne împăcăm, eu consider că nu are rost.
Am luat-o pe-alte drumuri, drumul meu e pavat,
Gropile din viața ta, reflectă dorul c-am plecat,
Ți-e dor de atingerea mea, de sărutul meu moale,
Ți-e dor de buzele mele, eu am uitat cum sunt a tale,
N-are rost, pun punct aici, nu las loc de-alte cuvinte,
Vreau să știi, că te-am scos demult din minte.
Mă-nchideai cu vorbe goale, și cu păreri de rău,
Te-am închis și eu acum, dar în felul meu.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unei persoane după o despărțire, oscilând între regret, amintiri frumoase și un sentiment de răzbunare. Naratorul își exprimă dorința de a depăși relația și de a merge mai departe, subliniind faptul că a încheiat definitiv capitolul respectiv.