Alergi prin zăpadă [Costică David].
Strâng în mâini, încet, un bulgăre de nea
Privind spre tine îl arunc ușor
Nu te nimeresc, de necaz suspin
Iar tu fugi de mine în râs cristalin.
REFREN:
Alergi prin zăpadă, ninsoarea e deasă
Nici nu știi, când ninge, cât ești de frumoasă
Pe părul tău negru iarna-și așterne
Fulgii de nea, șiraguri de perle.
Încerc să te-ajung, dar nu pot să te prind
Deși ești aproape nu pot să te-ating
Dar aluneci și cazi, te afunzi în zăpadă
Te cuprind în brațe ca pe o pradă.
Încerci să te scoli, să te scuturi puțin
Vrei să te ridici, dar de mână te țin
Ne privim în ochi, răsuflarea ți-e caldă
Și în sărutări revenim în zăpadă.
Sensul versurilor
O poveste de dragoste inocentă, desfășurată într-un peisaj hibernal. Doi tineri se joacă în zăpadă, iar jocul se transformă într-un moment romantic.