Nu plânge inima cu foc, cu patimă și dor
Din somn eu noaptea mă trezesc, la tine mă gândesc
Tu, inimă de gheață, dragoste și speranță
Ce ai făcut din mine, că plâng de fericire.
Pe plajă stau și mă gândesc la tine
Marea vine, valuri peste mine
Și frigul nopții mă surprinde-ncet
De-o viață stau și plâng, și te aștept.
Inima-mi e necăjită
De dragoste e lovită…
Nu plânge inima cu foc, cu patimă și dor
Din somn, eu noaptea mă trezesc, la tine mă gândesc
Tu, inimă de gheață, dragoste și speranță
Ce ai făcut din mine, că plâng de fericire.
Acum stau și plâng de fericire
Un înger vine cu un semn de la tine
Și acum știu că rugăciunea mea
Ai ascultat-o tu, iubirea mea.
Sufletul mi-e trist
Inima mi-e frântă
Nu aș putea să mai iubesc
Nu am de ce să mai trăiesc…
Ești roua din ploaia grea
Ce-mi spală inima…
Nu plânge inima cu foc, cu patimă și dor
Din somn eu noaptea mă trezesc la tine mă gândesc
Nu plânge
Tu, inimă de gheață, dragoste și speranță
Ce ai făcut din mine, că plâng de fericire
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și suferință cauzat de o iubire pierdută. Naratorul așteaptă cu speranță un semn de la persoana iubită, simțindu-se trist și cu inima frântă, dar găsind o oarecare alinare în credință.