În ritmuri de pian ploua,
Ploua plânsul nostru trist!
Dar poate c-a fost scris așa,
Să plouă trist în paradis.
Ne legănam în ritm de vals,
Sau.. nu știu! era poate vis
Și-n ritmul tristului balans
Ploua amar în paradis.
Și-atunci plânsul disperării,
Din lacrima de paradis,
Ți-a șoptit cu glasul mării
Și-ai aflat c-am fost ucis.
Plângeau strunele viorii
Și-abia atunci, lacrima ta
M-a smuls ghearelor uitării,
Pe când, trist, în rai ploua!
Nu lăsa dorul să doară,
Te voi săruta în vis!
Să nu verși lacrimă-amară,
Plouă destul în paradis.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul unei persoane decedate, văzută ca o ploaie tristă în paradis. Vorbește despre o iubire pierdută și despre amintirea cuiva drag smuls din uitare prin lacrimi.
