N-am două vieți pe pământ,
Nici două guri să mănânc,
Pentru ce averi să strâng?
Dacă mor mâine, poimâine..
Ce avere iau cu mine?
Un costum și-o pălărie.
Le-am spus la copiii mei
La fel să facă și ei
Să nu strângă avere multă
Numai cât să le ajungă.
Să nu-și tragă de la gură
Nici măcar o îmbucătură
Ce le-ar cere inima,
Ca și mine să îi dea.
Pământul nu-l stăpânesc
Cu cât am mă mulțumesc
Zile să am să trăiesc.
Dacă mor mâine, poimâine..
Ce avere iau cu mine?
Un costum și-o pălărie.
Le-am spus la copiii mei
La fel să facă și ei
Să nu strângă avere multă
Numai cât să le ajungă.
Să nu-și tragă de la gură
Nici măcar o îmbucătură
Ce le-ar cere inima,
Ca și mine să îi dea.
Mi-e de-ajuns cât am muncit
Și prin ploaie și prin frig
La mine nu m-am gândit..
Dacă mor mâine, poimâine..
Ce avere iau cu mine?
Un costum și-o pălărie.
Le-am spus la copiii mei
La fel să facă și ei
Să nu strângă avere multă
Numai cât să le ajungă.
Să nu-și tragă de la gură
Nici măcar o îmbucătură
Ce le-ar cere inima,
Ca și mine să îi dea.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și inutilitatea acumulării de averi materiale. Accentul este pus pe importanța familiei și pe trăirea unei vieți simple și generoase.