Costel Zăgan.
Prea frumoasă domnișoară,
Nu știu cum să-ți povestesc,
Numai te-am visat aseară,
Goală rău, însă părea firesc.
Nu știu cum să povestesc,
Te priveam ca dintr-o oglindă,
Și-aveai trupul îngeresc,
Gata către cer s-o-ntindă.
Te priveam ca dintr-o oglindă,
Și de-atunci mereu fu seară,
Mâna vru să te cuprindă,
Prea frumoasă domnișoară.
Nu știu cum, dar nu-i firesc,
Nu mai pot să mă trezesc.
ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014
Sensul versurilor
Piesa descrie un vis intens și senzual despre o femeie idealizată. Naratorul este captivat de frumusețea ei și incapabil să se trezească din acest vis, sugerând o dorință puternică și o fascinație profundă.