Nu mai vrei o firmitură
Nu mai vrei pâinea și sarea
Poezia iese din natură
România scapără cu marea
Nu mai vrei pâinea și sarea
Nu mai vrei nimicuri dragi
Ai pornit cu dezmierdarea
N-ai știut în ce te bagi
Nu mai vrei nimicuri dragi
Poezia iese din natură
Poftim valuri și posmagi
Nu mai vrei o firmitură
Nu mai vrei pâinea și sarea
Doar Carpații mei și Marea
Costel Zăgan, CEZEISME II
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de respingere față de lucrurile mărunte și o dorință puternică pentru valorile naționale și naturale. Vorbește despre o întoarcere la esență și la frumusețile patriei.