Ați rămas tot haimanale
Posteritatea degeaba a trecut
În fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut.
Posteritatea cică a trecut
ca un tren grăbit prin gară
cu averse de strănut
pe-o batistă vai murdară.
Ca un tren grăbit prin gară
În fine Caragiale după Caragiale
ne întreabă într-o doară
ați ajuns toți, mă, haimanale.
Mai jucați în piesa mea
sau de fapt lumea e ea.
Costel Zăgan, Cezeisme (1 mai 2008)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra stării actuale a societății, comparând-o cu o piesă de Caragiale în care oamenii au devenit indiferenți și pierduți. Se pune întrebarea dacă mai jucăm un rol sau dacă lumea însăși este piesa.
