Erezie de martie.
Dragoste versus poezie, nimic altceva.
Iarna dezgheață ultimele nopți de dragoste.
Fulgul ieșie cu metafore și epitete de plumb.
Ningea cu stele incolore.
În vremea asta cântecul tăcerii este murmurat
de toți îndrăgostiții lumii.
De îndrăgostiți și de poeți.
Iubito, eu te îngân
din cap până-n
picioare.
Lumina
mă
încurcă.
(Zău, ce iarbă criminală!).
Costel Zăgan
Sensul versurilor
Piesa explorează tema dragostei și a poeziei în contextul iernii, sugerând o luptă între pasiune și exprimarea artistică. Lumina devine un obstacol, iar finalul introduce o notă de rebeliune sau intoxicare emoțională.